HOME

Am fost bolnav de Psoriazis

                                                                    Dedic aceste randuri tuturor acelora
                                                                     care au fost alaturi de mine si m-au
                                                                       ajutat atunci cand am suferit.
 

                                         Nota autorului

         De la inceput as vrea ca cititorul acestor randuri sa nu fie suparat pe mine, pentru faptul ca avand rabdarea de a citi, nu a
putut gasi elementele esentiale, care m-au facut sa dau titlul lucrarii, insa acest lucru constituind obiectul unei inventii, nu este
posibil dezvaluirea lui.
 Am scris aceste cuvinte, cu dorinta ca ele sa fie un ajutor moral, o raza de speranta pentru cei suferinzi de aceasta boala numita
Psoriazis, care ar trebui sa apeleze cu incredere la tratamentul cu plante medicinale, adica la fitoterapie, atunci cand vor
constata ca medicina alopata inca nu-i poate ajuta.
 Spunand “Am fost bolnav de Psoriazis”, am intrat intr-o voita contradictie cu medicina actuala. Toti medicii mi-au spus, cum
de altfel o spun tuturor bolnavilor, ca aceasta boala este incurabila, fara sa-si dea seama ca afirmand acest lucru fac un mare
deserviciu bolnavului. Daca in cazul unui bolnav de cancer, medicul nu-i spune acestuia in fata acest lucru, de ce oare nu si in
cazul psoriazisului nu se face acest lucru.
 Metoda folosita si timpul trecut (peste 17 ani) de cand boala nu a mai recidivat, consider ca ma indreptatesc sa folosesc
afirmatia amintita.
Tot medicii mi-au spus ca  boala poate recidiva si dupa cinsprezece, chiar douazeci de ani si de aceea nu este o vindecare ci
numai o ameliorare temporara. Dar eu imi permit sa fac o comparatie nu tocmai oportuna. Daca imbolnavindu-ma de gripa si
dupa tratament la o luna sau doua ma imbolnavesc din nou si daca venind iarna aceasta gripa isi face aparitia din nou, atunci eu
sunt indreptatit sa afirm ca gripa este o boala incurabila?. Desigur,  comparatia este un pic fortata, insa am vrut sa subliniez
faptul ca acum exista un tratament al cauzelor interne care declanseaza boala Psoriazis si aceasta poate fi vindecata, sau
ameliorata de lunga durata. Exista CEAIUL DENIPLANT. Sunt de acord ca exista posibilitatea ca boala sa-mi apara din nou,
dar cum am spus si la gripa, ma voi trata din nou cu ceaiuri si ma voi face bine pentru inca douazeci de ani. Oare tu bolnavule
de Psoriazis nu ai fi multumit de acest lucru!
Deci, cei care vor citi aceste randuri si sunt bolnavi de Psoriazis, as dori sa afle de la mine si de la cei care au crezut in mine, ca
in viitorul apropiat vor putea spune si ei:”Am fost bolnav de psoriazis”.

PROPRIUL CAZ

Pentru a face dovada celor scrise pana acum voi incepe cu prezentarea  caz.ului meu.
  Debutul   bolii a avut loc in perioada anilor cand fiind elev al unui liceu militar, m-am acomodat foarte greu la privatiunile
impuse. Departe de casa, de parinti, miscarea intr-un spatiu restrins, inconjurat de garduri pazite, imposibilitatea de a iesi in oras
cand doresti, executarea de activitati strict ordonate si impuse, sunt numai cateva din lucrurile pe care a trebuit sa le suport. Pe
acest fond a intervenit si stresul provocat de faptul ca un profesor, timp de 3 ani, in fiecare trimestru imi
punea note astfel incat eram tot timpul tinut in situatie de corijenta, pana in ultima ora a trimestrului, cind eram trecut.
Imaginati-va cat de mare era stresul in trimestrul trei, cand stiai ca daca vei ramane corijent era posibil sa fii exmatriculat din
liceu. Si venea ultima ora, cand eram de fiecare data promovat. Si cum am spus, in fiecare trimestru, in fiecare an picatura de
otrava imi era administrata. Pe acest fond, organismul nu a rezistat(aveam si o constitutie firava), si am dobandit boala Psoriazis.

La inceput am urmat tratamentul cu diferite unguente, solutii decapante. Leziunile se vindecau, insa dupa o perioada destul de
scurta, recidivau. Mai ales ca factorul stres era in permanenta prezent.
Dupa liceul militar a urmat scoala de ofiteri, unde stresul, privatiunile erau din ce in ce mai mari, iar eu trebuia sa le suport.
Dupa primul an de scoala de ofiteri, organismul nu mai raspundea satisfacator la unguente, deja se ajunsese la obisnuinta si
dependenta. Am fost nevoit sa urmez un tratament cu raze ultraviolete. Dupa un an de tratament, bineinteles cu pauzele de
rigoare, in anul urmator, 1980, razele ultraviolete nu au mai avut efectul pe care l-au avut la inceput. Boala s-a extins pe toata
suprafata corpului, inclusiv pe cap. In aceasta situatie a trebuit sa urmez  timp de doua luni sedinte cu raze PUVA. In urma
acestor sedinte leziunile s-au vindecat in proportie de 95% ramanand numai urmele locurilor unde au fost leziunile si cateva
puncte. In anul 1981 schimband mediul de viata, deci o parte din efectele stresante au disparut, boala nu a mai recidivat cu
aceeasi intensitate, astfel incat am putut reveni la tratamentul cu unguente, pe care l-am urmat aproximativ 2 ani.
Mergand intr-o excursie in Muntii Vrancei si o batrana auzind de suferinta mea mi-a recomandat sa citesc o carte despre
medicina traditionala  romaneasca si anume “Leacuri si remedii pentru  boale”. Am luat acea carte veche cu paginile ingalbenite
de vreme, am copiat-o cuvant cu cuvant si asa am luat la cunostinta despre efectele benefice ale fitoterapiei.
La inceput nici eu nu am crezut, dar cuvintele acelei batrane mi-au ramas intiparite in memorie si acum:”Incearca maica si cu
aceste leacuri, pentru ca nu ai nimic de pierdut”. Si am ascultat sfatul batranei, am citit cartea de zeci de ori, am inceput sa adun
plantele indicate acolo, sa fac combinatii si sa le folosesc.La un momet dat rezultatele au inceput sa apara, in sensul ca,
inlaturand unguentele de care eram dependent, am
reusit sa rezist numai cu tratamentul naturist si fara regim alimentar.Astfel a aparut  ceaiul Deniplant.
In urma acestui tratament empiric cum l-am numit eu atunci, am observat ca leziunile psoriazice nu se mai formau, crustele
deveneau mai subtiti, se scuturau mult mai usor  si la un moment dat pe anumite portiuni chiar nu se mai formau. Acesta a fost
primul semn, acea speranta pe care am capatat-o si care mi-a spus ca odata si odata ma voi vindeca.
Nu pot spune ca din acel moment totul a fost foarte bine si totul a mers cum mi-s fi dorit, deoarece tratamentul era o continua
cercetare, o continua experienta. Au fost si momente cand organismul nu a mai raspuns asa cum am dorit eu, cand leziunile au
reaparut, insa nu cu aceeasi intensitate. Atunci nu realizam ce se intampla, pentru ca era acea cercetare pe propria-mi piele, cu
metode rudimentare. Eu modificam formula permanent, pe masura ce dobandeam noi cunostinte despre plante, crezand si
dorind sa imbunatatesc tratamentul, sa mearga mai repede. Asa am constatat ca ori cate modificari as fi facut, chiar daca as fi
dublat, triplat concentratia plantelor, boala nu se vindeca mai repede. Organismul reactiona dupa legile stiute numai de el.
La inceput am facut un extract alcoolic si un decoct pe care le-am combinat. Dar sa consumi o fiertura de plante care nu avea
un gust chiar placut, zi de zi, luna de luna, nu era tocmai ce imi doream. Chiar daca vazusem ca pielea se vindeca singura, fara
alte unguente, fara regim alimentar, tot mai eram tentat sa dau cu unguente, sa scap mai repede, pentru ca ma saturasem de
atatea plante. Asa am constatat ca ma pacaleam singur. Acolo unde mai foloseam fluocinolon sau alt unguent, leziunile
dispareau rapid, insa tot atat de repede reapareau. Acolo unde nu foloseam nimic, leziunile dispareau mai incet, dar nu mai
reapareau.
Cum am precizat, la inceput am folosit acea combinatie dintre extractul alcoolic si decoctul. Ulterior am constatat ca
introducand toate plantele direc in decoct, rezultatele erau mult mai bune, insa gustul rau al plantelor era din ce in ce mai greu de
suportat.  Atunci mi-am zis ca trebuie sa fac ceva cu tratamentul sa fie mai bun la gust sa-l suport mai usor, sa nu devina chiar el
un factor de stres. Asa mi-a venit ideea sa introduc lamaia in tratament. Introducand lamaia in decoct, am obtinut o bautura
racoritoare placuta la gust. Nu am fost de acord cu introducerea de arome mai mult sau mai putin naturale, pentru a-i corecta
gustul, cum se practica la unele ceaiuri.
Apoi am incercat sa transform ceaiul Deniplant, in pastile efervescente, pentru a fi si mai comod de administrat. Insa studiul
realizat mi-a demonstrat ca o parte din produsele vegetale introduse de mine nu pot fi copiate prin sinteza, iar celelalte obtinute,
pot da reactii adverse si efecte secundare, cum dau in general toate medicamentele obtinute prin sinteza. De aceea mi-am zis ca
Deniplant va ramane pana la urma o pulbere din plante si fructe de padure, un produs 100% natural, incat sa nu apara mai
devreme sau mai tarziu manifestari neplacute si bolnavul sa stie ca nu are de ce sa se teama.
  Referitor la regimul de viata alimentar, precizez ca nu am avut nici o restrictie, desi in cartea aceea se recomanda acest lucru.
Meniul a fost intr-adevar imbunatatit cu legume, fructe, insa nu am privat organismul de nici un alt aliment. Am mancat si carne
de porc, vita, pui, peste, orice am dorit, astfel ca am dus o viata normala. Imi amintesc totusi ca la inceput nu am pus pic de
alcool in gura. Mi-am zis ca va fi mai bine. Dar venind sarbatorile de iarna si consumand alcool in cantitati moderate, am
constatat ca tratamentul nu era afectat cu nimic. Din acel moment mi-am spus ca nu este cazul sa fiu privat de acest aliment,
pentru ca o bautura consumata in cantitati bine dozate, poate fi considerata ca aliment.
Astfel am putut sa duc tratamentul pana la capat, pana la disparitia totala a leziunilor. Dar acest lucru sa nu credeti ca s-a
intamplat peste noapte.
Au fost luni, chiar ani (doi ani si jumatate) cand eu am baut zilnic acest ceai.
Si de atunci, (sunt peste 15 ani) eu nu am mai avut nici o problema cu psoriazisul.
  Pana in anul 1993 problema psoriazisului nu m-a mai interesat.Au fost numai doua persoane pe care le-am ajutat sa scape de
aceasta boala. La insistentele unor prieteni  care mi-au spus sa brevetez acest produs si sa ajut mai multi bolnavi, m-am hotarat
sa fac acest lucru si  l-am facut.
Dupa obtinerea licentei produsului Deniplant, am incercat sa vad daca acest tratament  da rezultate si la alte persoane si am
constatat ca acest lucru este posibil. Astfel cam 70-80 % din persoanele care au urmat  tratamentul cu Deniplant au obtinut
rezultate pozitive. Insa au fost si 20-30% carora  organismul nu le-a raspuns nici la acest ceai. Astfel, daca dupa una, doua luni
de tratament nu se cunoaste nici o ameliorare, organismul inca depinde de unguente, rezultatele sunt negative.
Au fost persoane care si-au rezolvat problemele in 5-6 luni, dar au fost si persoane care au depasit 3 ani de tratament. Am
constatat ca la copii rezolvarea  a fost mult mai rapida fata  de adulti, la care organismul a raspuns mai incet.
Din cazurile urmarite am constatat ca evolutia tratamentului este urmatoarea: in primul  rand (asa cum am precizat anterior), nu
trebuie folosite unguente sau alte medicamente,de uz extern sau intern. Desi este un lucru paradoxal, am constatat ca la anumiti
pacienti care au intrerupt tratamentul cu unguente pentru o perioada mai mare de timp, organismul lor a intrat intr-un oarecare
echilibru si leziunile s-au stabilizat, boala nemai-evoluand. Asa cum spun eu, boala a fost tratata cu indiferenta si leziunile s-au
stabilizat numai pe anumite portiuni. Cu cat omul incearca sa se vindece mai repede, cu atat isi da cu mai multe unguente
diferite, cu atat mai repede se strica echilibrul organismului si boala avanseaza, generalizandu-se pe tot corpul.
Cu cat se intervine asupra leziunilor, pentru a forta indepartarea crustelor, cu atat suprafata leziunilor se mareste  si dureaza mai
mult procesul de vindecare. De aceea eu am sfatuit sa nu se scarpine leziunile, sa nu se forteze caderea cojilor.
Atentie! In momentul in care au disparut toate leziunile de pe suprafata pielii, nu trebuie intrerupta brusc  administrarea ceaiului.
Trebuie sa se renunte treptat, o zi da, una nu, timp de 2 luni. Daca in acest timp nu mai apare nici un punct, se poate renunta
definitiv la ceai. Este foarte important acest aspect, deoarece exista posibilitatea ca pielea sa se vindece mai repede la
suprafata, iar cauzele interne sa nu fie rezolvate definitiv.
Desi au trecut atatia ani de cand am constatat eficienta ceaiului Deniplant, acesta  a aparut pe piata abia acum, deoarece am
asteptat sa ma conving ca da rezultate la cat mai multi bolnavi. Nu voi enumera aici cazurile rezolvate, pentru a nu se intelege ca
doresc sa fac reclama. Sunt convins ca reclama o veti face dumneavoastra dupa ce va veti convinge de adevar, si daca veti
vrea sa ajutati si alti bolnavi.
Daca teoria enuntata de mine are unele lacune si poate fi combatuta, nimeni insa, nu ne poate spune mie cit si celorlalti bolnavi ,
ca nu ne-am vindecat de psoriazis.
 

Fitoterapia
 
                                             “Fitoterapia a fost din totdeauna.”
 

 Fitoterapia, adresandu-se uneori bolnavilor cronici, presupune un tratament de lunga durata, bine condus, cu respectarea in
acelasi timp a celorlalte indicatii medicale.
 Primele date care atesta ca sumerienii foloseau plantele medicinale in scopuri terapeutice, sunt datate cu 6000 de ani i.e.n.,
care descriau numeroase plante folosite de acestia in tamaduirea bolilor.
 In antichitate Hipocrat, cel mai cunoscut medic, a scris lucrarea “Corpus Hipocraticus”, in care sunt descrise peste 200 plante
medicinale.
 Arabii au fost primii care au reusit sa obtina medicamente din plante, sub forma de ceaiuri, siropuri, cataplasme, etc.
 Chiar Herodot ne arata ca Dacii aveau cunostinte si foloseau plantele medicinale pentru prepararea diferitelor leacuri. Astfel
intr-o copie vieneza a celebrei opere a lui Dioscoride, intitulata “De materia medica”, scrisa in primul secol al erei noastre,
gasim 24 de denumiri dacice ale unor plante medicinale.
 Poetul latin Vergiliu, referindu-se la bogata varietate de plante aflate pe litoralul romanesc al Marii Negre, afirma intr-una din
scrierile sale ca “Pontul da leacuri” ca foarte multi se aventurau in necunoscut, luandu-si toate riscurile care decurgeau din
aceasta aventura, pentru a culege ierburile tamaduitoare din Pont.”Multe ierburi rodeste Pontul “ preciza el.
 Prima Farmacopee Romana, aparuta la Bucuresti in anul 1862, cuprinde 300 de remedii simple, din care 217 erau de origine
vegetala, pentru ca mai tarziu in Farmacopeea din 1976 care este si acum in vigoare, sa se indice ca produsele vegetale intra in
medicamente intr-o proportie de 32%. Astfel citez cateva din cele mai uzuale produse farmaceutice romanesti care au in
formula lor substante active din  plante: codamina, cofedol, digitalina, digoxin distonocalm, ergomet, extraveral, fasconal,
lizadon, nervocalm, scobutil, sirogal, ulcerotrat, etc.
 Daca stramosii nostri foloseau plantele medicinale conform traditiei, astazi folosirea lor ar trebui fundamentata stiintific, pe baza
probelor si cercetarilor de laborator. Acest lucru insa se realizeaza cu multa inertie si foarte putini specialisti sunt receptivi. Si
iata ca in mileniul trei suntem nevoiti sa folosim traditia romaneasca si leacurile babesti asa cum au fost ele transmise din
generatie in generatie.
 Oare asa va fi intotdeauna!
 De altfel, capitolul fitoterapiei  este departe de a fi incheiat si asta oriunde in lume, chiar daca industria medicamentelor alopate
este mai puternica de cat cea a armamentului. Acesta pe de o parte, pentru ca exista inca multe plante medicinale care asteapta
sa fie descoperite, sau redescoperite, pe de alta, pentru ca chiar plantele medicinale cunoscute nu si-au dezvaluit in intregime
tainele.
                            PRINCIIPIILE DE BAZA ALE FITOTERAPIEI
                                     -Reguli sau sfaturi de aplicare-

La baza valorii terapeutice a plantelor medicinale sta relatia dintre structura chimica a substantelor active si actiunea lor
farmacodinamica pe care o exercita asupra elementelor reactive ale organismului. Unele plante au proprietati farmacodinamice
multiple datorita faptului ca majoritatea plantelor medicinale au o compozititie chimica complexa,  incepand de la doi trei
compusi si ajungand pana la 20, 30 substante chimice identificate. Atunci cand folosim ceaiurile medicinale sau amestecuri de
tincturi, pulberi de plante sau alte forme farmaceutice complexe care contin substante active diferite, actiunea farmacodinamica
poate fi amplificata sau diminuata. In alte cazuri nu numai asocierea gresita poate duce la insuccesul scopului terapeutic dar se
pot obtine efecte contrare, nocive cunoscute sub denumirea de reactii adverse. Un tratament corect se face numai pe baza de
diagnostic corect, ori acest lucru nu se poate face decit  pe baza examenelor clinice si de laborator facute de un medic
generalist.
Din aceste date prezentate reiese primul principiu al fitoterapiei, de altfel ca pentru orice alt medicament si anume acela ca
produsul farmaceutic obtinut din plante sa fie eficient si sa nu fie nociv pentru organism, principiu respectat intocmai si de mine..
Toate plantele folosite in obtinerea ceaiului Deniplant, si tincturii, nu sunt nocive si nu dau reactii adverse chiar la folosirea de
lunga durata.
Al doilea principiu al fitoterapiei, este utilizarea speciilor de plante cit mai adecvat tratamentului afectiunii de care sufera
bolnavul, punandu-se accentul in mod deosebit pe toleranta innascuta sau dobandita  si pe biodisponibilitatea individualizata a
medicamntului. Pentru obtinerea unor efecte terapeutice in Psoriazis, care fiind o boala cronica, este necesar un tratament de
lunga durata, bine condus, facut cu constiinciozitate si respectand in acelasi timp si celelalte indicatii.
Al treilea principiu al fitoterapiei pune accentul pe respectarea unui regim alimentar adecvat si pe ceilalti factori terapeutici. In
cazul de fata eu am pornit de la ideea ca organismul uman nu trebuie privat prin regimuri alimentare stricte, in care anumite
alimente sunt permise si altele interzise, deoarece omul nu poate trai o viata intreaga cu aceste privatiuni. Si mai exista si
posibilitatea ca la intreruperea regimului boala sa recidiveze. Din acest motiv eu am respectat numai partial acest principiu in
sensul ca am avut o alimentatie obisnuita, insa fara excese. Totodata am accentuat pe ceilalti factori terapeutici, pe care o sa-i
amintesc la momentul potrivit.
Rezultatul obtinut de mine a fost si datorita faptului ca plantele medicinale se adreseaza prin definitie organismului, nu in
exclusivitate unui anume organ, fapt extrem de important stiut fiind ca cea mai banala suferinta nu se mentine cantonata doar
intr-un sector anume al organismului, ci se repercuteaza asupra acestuia in intreg  ansamblul sau, chiar daca noi nu sesizam
aceasta.
Asadar fitoterapia nu se adreseaza bolii ci bolnavului.
Imbolnavindu-ma de Psoriazis si avand in fata perspectiva sumbra a atator cazuri care nu se puteau rezolva, mi s-a intiparit in
minte, ceea ce spunea cunoscutul fitoterapeut Ovidiu Bojor in legatura cu modul de actionare al plantelor medicinale asupra
organismului: ”Organismul uman -precizeaza acesta– seamana in ansamblul lui cu un mecanism care la un moment dat nu mai
functioneaza perfect. Dorind sa aducem acest mecanism in starea lui initiala, va trebui sa descoperim acele ansambluri sau
subansambluri ale mecanismului, care au provocat “griparea” motorului.
In cazul masinii aceasta operatiune este simpla, examinam  piesa cu piesa pana vedem care dintre ele produce defectiunea.
In cazul omului pentru ca “masina“sa functioneze ar trebui verificata starea tuturor celulelor fiindca in ultima instanta boala are
loc la nivel celular.Desigur atat prin chimioterapie cit si prin fitoterapie se incearca a se preveni, ori repara dereglarile survenite,
numai ca surubelnita naturala a fitoterapiei este ceva mai fina de cat cea artificiala a chimioterapiei de sinteza si se potriveste mai
bine la mai multe celule, fiind parte integranta din viata, rezultat al proceselor vitale celulare. Ceea ce ne ofera celula vegetala a
plantei medicinale este mult mai aproape de celula animala a organismului nostru.
 
 
 
                                   PLANTELE MEDICINALE
              Recolaterea, uscarea, conservarea, principii active, actiune farmacodinamica

O revista franceza a publicat in anul 1977 un amplu studiu intitulat “Plantele care vindeca”. Autorul precizeaza ca selectionarea
plantelor medicinale a dus adeseori la rezultate slabe, pentru ca nu s-a tinut cont de opinia si experienta vindecatorilor
traditionali. Acestea fiind capabile de a asigura cel putin 50%din succes. Este o greseala -spunea acesta- de a ignora sau
subaprecia experienta populara pe  linie de terapie, transmisa din generatie in generatie. Obtinerea de rezultate eficiente prin
utilizarea plantelor in scopul terapeutic are la baza calitatea acestora, care este conditionata de continutul in substate active,
continut care este determinat de factorii genetici din cadrul speciei, de momentul recoltarii, de modul de uscare si conservare si
de vechimea plantelor.
In primul rand pentru obtinerea unei materii prime de calitate trebuie sa cunoastem  organul de planta cu continutul cel mai
ridicat in substante active(radacini, rizomi, parti aeriene, scoarta, frunze, flori fructe, seminte).In al doilea rand legat tot de
continutul in substante active este si momentul optim de recoltare, ce este conditionat de stadiul de vegetatie al plantelor,
(inainte de inflorire, in boboc inflorit si de anotimp. In general plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa
ce roua s-a evaporat, sau dupa amiaza pana la apusul soarelui. Sau sunt plante, cum este menta care este bine sa fie recoltata
dupa ce soarele a apus. In al treilea rand, este de retinut metoda cea mai corecta de recoltare. Pentru a nu distruge anumite
specii si a asigura perpetuarea lor, la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli. In cazul recoltarii organelor subterane,
sau a plantei in intregime se va lasa in zona respectiva suficiente plante care vor asigura inmultirea in anii viitori. In cazul in care
se recolteaza florile sau partile florale, cu frunze se va utiliza foarfeca. Chiar si din fructe vom lasa anumite cantitati care sa
asigure refacerea plantelor.
Tot in legatura cu eficacitatea extractelor obtinute din plante trebuie avut in vedere modul de administrare si cantitatile prescrise.

Plantele medicinale pot fi in functie de afectiunea careia i se adreseaza, pentru uz extern, sau pentru uz intern. In cazul meu au
fost pentru uz intern. Acest procedeu fiind foarte simplu si la indemana oricui. In acest mod de administrare, resorbtia gastrica
este redusa la majoritatea principiilor active, datorita aciditatii ridicate a sucului gastric. Prin membrana lipidica nu vor trece
bazele slabe acestea fiind disociate, in schimb vor trece acizii slabi si substantele neutre. De mare importanta este resorbtia prin
mucoasa intestinala care are o suprafata foarte mare de resorbtie. Pe aceasta cale patrund in organism majoritatea principiilor
active, hidrosolubile sau liposolubile, unele saruri minerale din extractele din plante administrate pe cale orala.
 In intestin intervin  fermentii si microorganismele care activeaza unii compusi.
De asemenea trebuie tinut cont de modul de administrare a ceaiurilor in functie de mesele principale. Un rol important in
resorbtie realizandu-l motilitatea (facultatea de a se misca) intestinala precum si biodisponibilitatea formei de administrare
(infuzie, decoct, tinctura, etc. ) a produselor obtinute din plante.
Daca se urmareste si un efect local, va trebui sa se foloseasca extracte liposolubile din plante care pe cale cutanata se resorb.
Solutiile hidroalcoolice favorizeaza resorbtia prin piele, obtinandu-se rezultate in deosebi cand se urmareste un efect local. De
subliniat este faptul ca epiderma lezata favorizeaza resorbtia principiilor active la fel ca si mucoasa, care fiind bogat
vascularizata, inlesnesc patrunderea medicamentelor in sine.
In general eu am folosit plante care sa aiba urmatoarea actiune farmacologica: stimulent general al functiei digestive, antiseptic
intestinal, antidiareic, antispasmodic, antivomitiv, carminativ, coleretic colagog, diuretic si antilitiazic, antitusiv, antiseptic,
sudorific, antiinflamator, stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepatobiliare, sedativ si narcotic al centrilor nervosi
superiori, antitumoral, dezinfectant si cicatrizant, stimulent in metabolizarea colesterolului in ficat, hipogicemiant, vitaminizant de
exceptie,
 
 
 
     FORME FARMACEUTICE SUB CARE SE POT ADMINISTRA PLANTELE MEDICINALE

Voi prezenta numai formele farmaceutice simple pe care le poate prepara fiecare dintre dumneavoastra fara nici un fel de
dificultate, in conditii casnice.
Pentru uz intern se folosesc solutii extractive apoase, solutii apoase hidroalcaline, cidruri si altele. Solutiile extractive apoase sunt
cele mai utilizate preparate in care apa (de preferabil apa distilata) reprezinta solventul pentru principiile active din materia prima
vegetala solubile in apa. Dintre ele amintesc: maceratul, decoctul, infuzia. Atunci cand se doreste sa se consume indulcite este
de preferinta sa se foloseasca mierea. In cazul folosirii zaharului de sinteza, este bine ca acesta sa fie treacut prin procesul de
fierbere.
De regula se prepara o cantitate ce va fi folosita in 24 ore deoarece se pot produce dereglari in structura preparatului.
Maceratul la rece. Plantele folosite, spalate in prealabil se maruntesc, se lasa in apa potabila la temperatura camerei timp de 1-8
ore, agitand din cand in cand. Daca se prelungeste timpul, se pot dezvolta miocroorganisme. Putem pune plantele la macerat
seara iar a doua zi dimineata vor fi filtrate prin tifon sau vata. Maceratul poate fi pastrat la rece in sticle inchise.
Decoctul sau fiertura. Planta maruntita se introduce in apa rece, se pune la fiert lasandu-se pana ce lichidul da in clocot, apoi
inca 20-30 minute de fierbere la foc mic. Decoctul se filtreaza fierbinte si se poate completa pana la volumul initial de apa, cu
apa fiarta si racita pusa peste planta din strecuratoare.
Infuzia se recomanda de obicei a fi preparata din flori sau din parti de planta cu tesuturi friabile. Peste plante se pun 3 parti apa
rece si se lasa la umectat 5 minute. Dupa acest timp se pun intr-un vas smatuit sau in recipiente de portelan, peste care se
toarna apa fierbinte. Vasul acoperit cu un capac se mentine 5 minute pe o baie de apa la fierbere, iar apoi se lasa in repaus
15-30 minute, dupa care se filtreaza prin presare pe o strecutratoare sau printr-un tifon.
Siropurile sunt solutii extractive apoase, infuzie sau decoct, macerat, la care se adauga o cantitate de zahar astfel incat
concentratia acestuia sa depaseasca 640gr la un Kg lichid.
Solutiile hidroalcoolice sunt acele forme farmaceutice in care plantele sunt macerate sau percolate intr-un amestec de alcool si
apa.
Tincturi. Pentru realizarea unei tincturi se foloseste alcool alimentar de diverse concentratii 45, 60, 70 grade in care plantele
maruntite se tin o durata mai mare de timp, pana la 8-10 zile. Tinctura este folosita in cantitati mici in picaturi, administrandu-se
cu putina apa, sau pe zahar.
Vinurile medicinale se recomanda numai pentru adulti. Plantele maruntite se macereaza timp de 7-10 zile in vin de buna calitate
stabilizat in concentratie de 30-50g la mie, dupa care se face filtrarea. Administrarea lor se face ca vinuri tonice aperitive si in
doze de 30-50 g cu 20 –30 minute inainte de mese.
Cidrurile sunt bauturi cu continut redus de alcool obtinute prin fermentatia alcoolica a sucurilor de fructe, precum si a florilor
unor plante medicinale uzuale. Asemenea vinurilor medicinale, se folosesc numai de catre adulti. Cidrurile se pot prepara din
fructe de macesi, catina, sau din flori de soc.
Pentru uz extern se folosec cataplasmele (prisnite), lotiuni, baile de plante,
oteturile aromate, uleiurile medicinale, inhalatiile.
Dintre formele farmaceutice enumerate mai sus, eu am folosit cu precadere decoctul
 
 
              LEGUMELE SI FRUCTELE ADJUVANT IN TERAPIA NATURISTA
  Astazi este deja cunoscut ca foarte multe boli pot fi   prevenite, ameliorate si chiar vindecate cu ajutorul unor alimentatii mixte
in care legumele si fructele trebuie sa fie preponderente.
Principalele proprietatile ale acestora se datoreaza faptului ca ele contin asemeni plantelor medicinale numeroase principii active
dintre care as enumera: uleiuri volatile, glicozidele, flavonoidele, enzimele, antocianii, compusi sulfurati, saruri minerale.
Legumele si fructele sunt importante si prin continutul lor de vitamine, acestea fiind si factorii nutritivi si catabolici. Cu exceptia
vitaminelor D si B12 care se afla in cantitati foarte reduse in unele legume si fructe, celelalte vitamine A, C, B1, B2, B6, se
gasesc in diferite cantitati si proportii.
In continuare voi enumera principalele proprietati nutritive si sanogenetice ale fructelor si legumelor.
Glucidele, in special glucoza, levuroza si fructoza constituie o importanta sursa de energie pentru organism. Pe langa vitaminele
de care am amintit ca le contin, fructele si legumele mai contin si saruri minerale cum ar fi (Ca, Na, K, P, Fe) care sunt de
asemenea indispensabile organismului uman.
Avand in componenta lor  celuloza, fructele si legumele sunt stimulente ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii deosebite in
ceea ce priveste echilibrul somatic cit si echilibrul psihic si starile de spirit.
Dintre virtutiile terapeutice ale zarzavaturilor amintesc ca telina si cicoarea sunt aperitive, ridichiile si salata sunt laxative,
sparanghelul, prazul, pepenii sunt diuretice, usturoiul si ceapa sunt vermifuge, varza rosie este expectoranta, iar cea alba este
cicatrizanta.
Dintre fructe, macesele au proprietati diuretice, urolitice, antiseptice, gutuile au proprietati astringente, emoliente, prunele
proprietati stimulative ale sistemului nervos, dezintoxicante, ciresele au actiune depurativa, sedativa si tonica, pentru sistemul
nervos,.
Lamaia, portocalele, grepfruit, sunt fructe exotice care joaca un rol important in metabolismul celular, in remineralizare.
Legumele si fructele se pot consuma ca atare, fie preparate sub forma de sucuri.
                                         APITERAPIA

Daca in trecut, mierea si celelalte produse apicole, erau folosite in completarea si imbunatatirea hranei omului, astazi ele sunt
folosite si la combaterea si prevenirea durerii si a suferintei omului, deoarece albinele au adaugat produsului primitiv, fermenti,
enzime, substante bactericide, bacteriostatice, care le-a conferit anumite virtuti terapeutice.
Produsele apicole pot fi intrebuintate impartite in doua grupe. Produse apicole naturale directe cum ar fi mierea ceara,
propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca, veninul de albine si apilarnilul. Produse apicole naturale indirecte :hidromelul,
otetul de miere, turtele si prajiturile din miere, cremele cu ceara, preparatele cosmetice pe baza de produse apicole.
Mierea in combinatie cu propolis si laptisor de matca s-a dovedit a fi eficienta in afectiuni ale tubului digestiv, ficatului, in astenii
nervoase, insomnii.
In tara noastra sunt foarte multe produse apiterapice. In tratamentul afectiunilor dermatologice se poate folosi spraiul cu
propolis sau crema apidermin.
Mierea poate fi consumata simplu sau sub forma de adaus la ceai.
Eu am folosit ca indulcitor al ceaiurilor consumate zilnic zaharul, insa din studiile ulterioare si din experienta altor bolnavi, am
ajuns la concluzia ca este foarte indicat sa se foloseasca mierea. Acesta este si motivul pentru care am abordat acest subiect.
 
                                APA CA AGENT TERAPEUTIC.

Apa reprezinta unul dintre cei mai perfecti solventi pe care i-a produs natura, deoarece foarte multe substante dizolvate in ea isi
pastreaza proprietatile chimice si biologice. Ea reprezinta aproape 2/3 din continutul organismului uman. Un adult care are 70
Kg cel putin 50 Kg apa se gasesc in structura sa, 50% din continutul hidric se gaseste in celule, 45% in spatiile intercelulare, si
numai 5% in sange.
Ca si in natura unde apa este intr-o continua circulatie, la fel se petrece si cu cea din organismul uman. Prin intermediul pielii se
pierde circa 50ml apa/zi, prin aerul expirat 350ml /zi, iar prin urina in jur de 150ml. Organismul uman isi ia apa de care are
nevoie fie ca atare ingerata  pe cale bucala, fie din alimente sau din oxidarea acestora.
Pentru regularizarea tractului intestinal, medicina naturista recomanda, fie consumul din jumatate in jumatate de ora a unei
lingurite de apa pe tot parcursul zilei, fie aceeasi doza din ora in ora pe intervalul pranz-seara.
Aceasta recomandare cat si cea pe care am enumerat-o la inceput, au dus la obtimizarea tratamentului urmat. De aceea eu
recomand ca ceaiul   sa fie consumat cate putin, cate putin pe tot parcursul zilei.
        PUTEREA VOINTEI SI PUTEREA GANDULUI, FACTORI AI PSIHOTERAPIEI

Medicina veche indiana cat si cea chineza subliniaza ca un amanunt deosebit de important este rolul gandului in autoterapia
individului in boli cumplite cum ar fi boala ischemica, boala coronariana, psoriazisul, arteritele, dereglarile tensiunii arteriale,
cirozele, impotenta sexuala, nevrozele, cancerul, etc.
Oamenii sunt inrobiti de propriile lor ganduri. Eliberarea de sub jugul lor necrutator (e vorba de gandurile negre) confera
individului respectiv, puteri de esenta divina, de aceea un mare accent trebuie pus pe controlul asupra gandurilor rele.
Gandul de frica are efectul cel mai inspaimantator asupra fiintei umane. Si alte ganduri cum ar fi cel care genereaza ingrijorarea
prelungita, nesiguranta zilei de maine, suspiciunile, invidia, afecteaza organismul, dar nu-l distrug cum il distruge gandul de frica.
Frica micsoreaza diamentrul vaselor de sange ca urmare a unei varsari excesive de noradrenalina in sange. Acest lucru duce la
o subalimentare prelungita cu sange arterial a creierului si a altor organe: inima, ficatul, maduva, rinichii, pielea, sistemul nervos,
deci cu oxigen si elementele nutritive, lucru ce poate duce la boli organice, cum ar fi boala coronariana, ischemia, hepatita, boli
de piele, nevroze si psihoze.
Gandul rau sau frica pot fi datorate unor cauze individuale sau generale. Asupra celor individuale nu ma voi opri, pentru ca ele
sunt in mare parte datorata lipsei de educatie a gandului.
Cauza generala o constitue stresul, mult mai fercvent intalnit in zonele urbane, stres cauzat de zgomot, trepidatii, vibratii, aer
infectat si intoxicat(smogul). Amenintarile de diferita natura, filmele de groaza, o cultura poluata, consumul de alimente si bauturi
sintetice, ape contaminate, etc.
Dar daca elementele stresante pot fi evitate prin schimbarea mediului, in care ele sunt prezente, gandul rau nu poate fi eliminat
decat printr-o singura metoda si anume a reeducarii.
Metoda generala de combatere a gandului, sau mai ales a fricii este optimismul, rasul, veselia, zambetul vesnic.
Citind aceste randuri, sunt convins ca ma veti intreba cum poate un bolnav de Psoriazis sa fie vesel si cu zambetul pe buze.
Desigur nici eu nu am reusit acest lucru de la inceput, insa cu timpul, cand am constatat ca tratamentul este eficace, am devenit
optimist si mi-am dat seama ca era numai o problema de timp.
O boala fizica va afecta mentalul si o boala mentala va afecta buna functionare a organismului. Gandirea viciata produce
concomitent modificari distructive ale secretiilor nervoase si glandulare. Ori ca e vorba de o secretie de catecolamine, ori ca in
secretia suprarenalelor a survenit un rau, care determina o declansare excedentara de adrenalina, sau noradrenalina. Pentru
organism este foarte rau, pentru ca aceasta genereaza stari uneori letale, celule somatice se pot intoxica sau pot surveni
dereglari  sau accidente grave ale vaselor de sange. Pot surveni depresiuni ai anumitor centri nervosi sau spirituali, sangele se
poate otravi cu toate esentele chimice elaborate in timpul socului negativ, produs de gandul rau. Toate organele aflate in
tractusul digestiv, vor suporta o otravire extrem de periculoasa(stomacul, ficatul, colecistul, pancreasul, intestinele, digestia
insasi a alimentelor devine problemaica si de aici toate consecintele negative care decurg dintr-o intoxicare a tuturor sucurilor
digestive.
Voi incheia acest capitol cu un ultim exemplu despre actiunea autosugestiei. Multi oameni, pe masura ce inainteaza in varsta, isi
spun “Sunt din ce in ce mai batran, mai bolnav si mai neputincios.” Aceste ganduri creaza escavatii periculoase in toate
structurile sale, producand ridarea, uscarea si subtierea pielii, socuri ale glandelor care au psihicul lor, ca de altfel toate organele
interne,Acestea sunt socate, speriate de gandurile rele, ducand la deteriorarea brusca, uneori ireversibila a functiilor lor, sau in
cel mai fericit caz, la uzuri regretabile. Uzura vaselor de sange, caderea parului, ciroze  etc..
Pastrarea unei bune dispozitii a unor ganduri juvenile tonifica clipa de clipa  organismul, si-l intinereste. Gandind ca avem 18 ani,
celulele noastre isi vor reface nucleul si vor capata, tonusul si voiciunea unui adolescent si invers.
Fiind bolnav de Psoriazis, gandul ca tratamentul urmat ne va aduce ameliorarea, vindecarea, aceasta nu a intarzia sa apara.
Aceste observatii chiar daca nu au la baza teorii consacrate, sunt obtinute din propria experienta si din discutiile cu alti pacienti
care au folosit ceaiul Deniplant. Am ajuns la concluzia ca acesta actioneaza asupra cauzelor interne care declanseaza aceasta
boala si din acest motiv nu aste necesar tratamentul exterior, pentru ca exista o legatura stransa intre organele interne si piele.
 Astfel se pot aminti:
- Tiroida influenteaza in mare masura aspectul general al pielii; - dezvoltarea pilozitatii si secretiei glandelor sudoripare.
-Hipofunctia glandele Suprarenale duce la pigmentarea pielii (boala Addison)
-Secretia Gonadelor regleaza aspectul pilozitatii in functie de sex si evolutia unor boli cum ar fi Acneea
-Afectiunile Ficatului, influenteaza coloratia si aspectul pielii.
-Functionarea deficitara a celulelor hepatice poate duce in hepatite la  perturbari metabolice la nivelul pielii(colorarea,
ingalbenirea mucoaselor si pielii datorita depunerilor de bilirubina.) in ciroze la hiperpigmentarea partilor descoperite ale pielii,
poate duce la reactii alergice  cu manifestare cutanata.
-Cancerele viscerale pot duce la nivelul pielii la metastaze si modificari paraneoplazice(matastazele au aspectul unor noduli de
culoare violacee care ulcereaza rapid, au aspectul unor “alice” si sunt situate in piele in apropiere de tumoare sau cicatrice
operatorie.
-Cancerele mamare, pulmonare, gastrice, ovariene, uterine, duc la metastaze cutanate.
-Dezechilibrul tiroidian impreuna cu, caldura, stresul pot duce la transpiratii abundente
-Micozele, tulburarile metabolice, carenta vitaminica, anemia, afectiuni ale ficatului si a altor organe interne, pot duce la unghii,
ingrosate, sfaramicioase, casante, moi, la modificarea culorii si a formei, la striatii pe suprafata lor,
Se stie ca orice substanta pusa pe piele, in 24 de ore, circula prin sange in tot organismul. De aceea este foarte important sa fim
atenti la ce unguente sau ce solutii de uz extern folosim. Desigur, am intalnit si cazuri grave in care intreruperea unguentelor nu
era posibila din primul moment. Acestia au folosit o crema de fata, simpla, la inceput alternand cu unguentul, apoi  numai crema
simpla, ca intr-un final sa nu mai foloseasca nici aceasta crema. Astfel si-au dat seama ca organismul a raspuns la acest
tratament si pielea sa vindecat singura.
                                 I
 
 
                                                     Gheorghe Giurgiu – 2003-